Posted On 6 May 2013 By In Legi And 692 Views

Legea nr. 90 din 07/12/1996 – Legea protectiei muncii

Art. 2.
(1) Prevederile prezentei legi se aplica tuturor persoanelor juridice si fizice la care activitatea se desfasoara cu personal angajat pe baza de contract individual de munca sau in alte conditii prevazute de lege.
(2) In sensul prezentei legi, prin persoane juridice si fizice se intelege: agentii economici din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, autoritatile si institutiile publice, precum si agentii economici romani care efectueaza lucrari cu personal roman, pe teritoriul altor tari, in baza unor conventii internationale sau contracte bilaterale.

Art. 3.
Normele de protectie a muncii se aplica salariatilor, membrilor cooperatori, persoanelor angajate cu conventii civile, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale.

Art. 4.
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Ministerul Sanatatii, prin organele lor de specialitate centrale si teritoriale, organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de protectie a muncii.
(2) Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei – Directia generala a penitenciarelor, Ministerul Finantelor- Garda financiara, precum si Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de protectie a muncii din unitatile proprii, prin organele acestor ministere si servicii, pe baza prevederilor prezentei legi.
(3) Cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale, precum si autorizarea, din punct de vedere al protectiei muncii, a unitatilor din subordinea ministerelor si serviciilor mentionate la alin. (2) se efectueaza de catre organele proprii.

Art. 5.
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale emite norme generale, normative si alte reglementari de interes national privind securitatea muncii si alte domenii ale protectiei muncii, potrivit legii, pentru toate unitatile, coordoneaza programul de elaborare a normelor specifice pe activitati si avizeaza normele, standardele si orice alte reglementari, initiate de alte organe, care contin prevederi sau au efect in acest domeniu, in scopul prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
(2) Normele generale de protectie a muncii cuprind reguli si masuri aplicabile in intreaga economie nationala.
(3) Domeniile pentru care se elaboreaza normele generale de protectie a muncii sunt cuprinse in anexa 1 la prezenta lege.
(4) Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare elaboreaza norme specifice activitatilor nucleare si exercita controlul cu privire la respectarea acestora.
(5) Activitatile din economia nationala pentru care se elaboreaza norme specifice de protectie a muncii sunt cuprinse in anexa 2 la prezenta lege.
(6) Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa elaboreze instructiuni proprii de aplicare a normelor de protectie a muncii, in functie de particularitatile proceselor de munca.

Art. 6.
(1) Ministerul Sanatatii emite norme obligatorii privind igiena muncii si avizeaza standarde si acte normative, elaborate de alte organe, care privesc sanatatea salariatilor la locul de munca.
(2) Domeniile pentru care se elaboreaza normele de igiena a muncii sunt cuprinse in anexa 1 la prezenta lege.

Art. 7.
(1) Contractele colective de munca ce se incheie la nivelul unitatilor, grupurilor de unitati, ramurilor de activitati, precum si la nivel national vor cuprinde, obligatoriu, clauze referitoare la protectia muncii, in conformitate cu prevederile prezentei legi, a caror aplicare sa asigure prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
(2) In contractele individuale de munca, in conventiile civile, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice, precum si in contractele de scolarizare vor fi stipulate clauze privind protectia muncii, stabilindu-se si raspunderea partilor.
(3) Conventiile internationale si contractele bilaterale incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in vederea efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde clauze privind protectia muncii

Art. 8.
(1) In regulamentele privind organizarea si functionarea persoanelor juridice vor fi stabilite obligatii si raspunderi in domeniul protectiei muncii, in conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) In functie de natura, complexitatea si riscurile specifice activitatii desfasurate, precum si de numarul salariatilor, persoanele juridice vor stabili personalul cu atributii in domeniul protectiei muncii sau, dupa caz, vor organiza compartimente de protectie a muncii.

Art. 9.
Desfasurarea activitatilor de productie sau a prestatiilor de servicii este conditionata de obtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii, emisa de catre inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii, cu exceptia activitatilor desfasurate de unitatile din subordinea organelor si a serviciilor prevazute la art. 4 alin. (2).

Art. 10.
Cheltuielile aferente realizarii masurilor de protectie a muncii sunt finantate integral din costurile de productie ale persoanelor juridice si fizice sau din sumele prevazute cu aceasta destinatie in buget, pentru persoanele juridice finantate de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale.

Art. 11.
(1) Activitatile de interes national in domeniul protectiei muncii si sursele de acoperire a cheltuielilor necesare realizarii acestora se aproba de catre Guvern, la propunerea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
(2) Activitatile de cercetare stiintifica in domeniul protectiei muncii, de interes national, se finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.

CAPlTOLUL II – Echipamentele tehnice, echipamentul individual de protectie si de lucru, alimentatia de protectie si materialele igienico-sanitare

Art. 12.
(1) In sensul prezentei legi, sunt echipamente tehnice: masinile, utilajele, instalatiile, aparatura, dispozitivele, uneltele si alte mijloace asemanatoare necesare in procesul muncii.
(2) Echipamentele tehnice trebuie sa corespunda prevederilor din normele, standardele si din alte reglementari referitoare la protectia muncii si sa nu prezinte pericol pentru sanatatea sau viata salariatilor, a persoanelor aflate in unitate in interes de serviciu sau a altor persoane pentru care se asigura protectia muncii potrivit prevederilor art. 3.
(3) Echipamentele tehnice din productia interna si din import trebuie sa fie dotate cu aparatura de masura si control al parametrilor tehnologici, precum si de prevenire si avertizare a starilor de pericol.
(4) Echipamentele tehnice pot fi fabricate, importate, comercializate si folosite numai daca indeplinesc conditiile de protectie a muncii, certificate de organele competente, potrivit legi.

Art. 13.
(1) In sensul prezentei legi, echipamentul individual de protectie reprezinta mijloacele cu care este
dotat fiecare participant in procesul de munca pentru a fi protejat impotriva factorilor de risc.
(2) Echipamentul individual de protectie se acorda, obligatoriu si gratuit, salariatilor, precum si altor categorii de persoane care desfasoara activitati la persoanele juridice sau fizice prevazute la art. 2, potrivit criteriilor stabilite in Normativul-cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie, elaborat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(3) In cazul degradarii echipamentului individual de protectie, respectiv al pierderii calitatilor de protectie, se acorda obligatoriu un nou echipament.
(4) Degradarea sau pierderea echipamentului individual de protectie, inainte de termenul de utilizare prevazut, din vina purtatorului, atrage raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.

Art. 14.
(1) In sensul prezentei legi, echipamentul individual de lucru reprezinta mijloacele pe care persoanele juridice si fizice le acorda unui salariat in vederea utilizarii lor in timpul procesului de munca pentru a le proteja imbracamintea si incaltamintea.

(2) Echipamentul individual de lucru se acorda de catre persoanele juridice in conditiile negociate prin contractele colective de munca.
(3) Cheltuielile necesare achizitionarii echipamentului individual de lucru sunt suportate, in proportie de 50%, de catre persoana juridica, din costurile de productie sau din sumele prevazute cu aceasta destinatie in buget, pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale, iar diferenta se suporta de catre beneficiari.

Art. 15.
(1) Unitatile producatoare de echipament individual de protectie si de echipament individual de lucru sunt obligate sa respecte conditiile de realizare a sortimentelor prevazute in standardele romanesti corespunzatoare.
(2) Introducerea in fabricatie a sortimentelor noi de echipament individual de protectie si de lucru se poate face numai dupa avizarea prototipurilor de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(3) Sortimentele de echipament individual de protectie si de lucru, din import, pot fi comercializate si utilizate numai dupa certificarea calitatii de protectie a acestora de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Art. 16.
Alimentatia de protectie se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre persoanele juridice si fizice, persoanelor care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare, pe baza normelor elaborate de catre Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Art. 17.
(1) Materialele igienico-sanitare se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre persoanele juridice si fizice, persoanelor care isi desfasoara activitatea in locuri de munca al caror specific impune o igiena personala deosebita.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca care impun acordarea acestora se stabilesc pe baza normelor elaborate de Ministerul Sanatatii.

CAPITOLUL III – Obligatii privind realizarea masurilor de protectie a muncii

Art. 18.
(1) In vederea asigurarii conditiilor de protectie a muncii si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, conducerea persoanei juridice, precum si persoana fizica au urmatoarele obligatii:
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor tehnice precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme normelor de protectie a muncii, prin a caror aplicare sa fie eliminate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca;
b) sa solicite inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii autorizarea functionarii unitatii din punct de vedere al protectiei muncii, sa mentina conditiile de lucru pentru care s-a obtinut autorizatia si sa ceara revizuirea acesteia in cazul modificarii conditiilor initiale in care a fost emisa:
c) sa stabileasca masurile tehnice, sanitare si organizatorice de protectie a muncii, corespunzator conditiilor de munca si factorilor de mediu specifici unitatii;
d) sa stabileasca pentru salariati si pentru ceilalti participanti la procesul de munca atributiile si raspunderea ce le revin in domeniul protectiei muncii. corespunzator functiilor exercitate;
e) sa elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protectie a muncii, corespunzator conditiilor in care se desfasoara activitatea la locurile de munca;
f) sa asigure si sa controleze, prin compartimente specializate sau prin personalul propriu, cunoasterea si aplicarea, de catre toti salariatii si participantii la procesul de munca, a masurilor tehnice, sanitare si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii;
g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii salariatilor si participantilor la procesul de munca: afise, pliante, filme, diafilme si altele asemenea cu privire la protectia muncii;
h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire necesare;
i) sa asigure, pe cheltuiala unitatii, instruirea, testarea si perfectionarea profesionala a persoanelor cu atributii in domeniul protectiei muncii;
j) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute in normele de protectie a muncii:
k) sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute;
l) sa tina evidenta locurilor de munca cu conditii deosebite: vatamatoare, grele, periculoase, precum si a accidentelor de munca, bolilor profesionale, accidentelor tehnice si avariilor;
m) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice:
n) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de protectie a muncii in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii accidentelor de munca;
o) sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de protectie a muncii, cu prilejul controalelor si al cercetarii accidentelor de munca;
p) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de protectie a muncii, pe salariatii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca:
r) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.
Realizarea efectiva a obligatiilor prevazute in alineatul precedent revine persoanelor cu atributii in organizarea si conducerea procesului de munca.

Art. 19.
Persoanele prevazute la art. 3 sunt obligate:
a) sa-si insuseasca si sa respecte normele de protectie a muncii si masurile de aplicare a acestora;
b) sa desfasoare activitatea in asa fel, incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat persoana proprie, cat si pe celelalte persoane participante la procesul de munca;
c) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala;
d) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca accidentele de munca suferite de persoana proprie si de alte persoane participante la procesul de munca;
e) sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze de indata pe conducatorul locului de munca;
f) sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a fost acordat;
g) sa dea relatiile solicitate de organele de control si de cercetare in domeniul protectiei muncii.

CAPITOLUL IV – Coordonarea si controlul activitatii de protectie a muncii

Art. 20.
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale exercita coordonarea si controlul activitatii de protectie a muncii si are urmatoarele atributii principale:
a) coordoneaza elaborarea normelor de aplicare a legii si a altor acte normative in domeniul protectiei muncii;
b) colaboreaza cu ministerele si cu organele lor teritoriale specializate, in domeniul protectiei muncii;
c) autorizeaza, din punct de vedere al protectiei muncii, functionarea persoanelor juridice si fizice si retrage autorizatia, in cazul modificarii conditiilor pentru care a fost emisa;
d) cerceteaza, sub aspectul cauzelor si raspunderii juridice, accidentele de munca colective, accidentele de munca mortale, accidentele care au produs invaliditate, precum si accidentele tehnice si avariile care ar fi putut pune in pericol sanatatea sau viata salariatilor si a celorlalti participanti la procesul de munca;
e) stabileste masuri obligatorii in vederea prevenirii producerii evenimentelor prevazute la lit. d);
f) avizeaza dosarele de cercetare a accidentelor de munca care au produs incapacitate temporara de munca, intocmite de comisiile de cercetare ale persoanelor juridice;
g) avizeaza prototipurile sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru in vederea introducerii acestora in fabricatie;
h) aproba clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze, in baza documentatiilor prezentate de persoanele juridice;
i) coordoneaza, in colaborare cu Ministerul Cercetarii si Tehnologiei, elaborarea programului de cercetare de interes national in domeniul protectiei muncii;
j) organizeaza, impreuna cu Ministerul Invatamantului, activitatea de pregatire generala in domeniul protectiei muncii pentru institutiile de invatamant gimnazial, liceal, profesional, de ucenici, tehnic, de maistri, postliceal si superior;
k) organizeaza, in colaborare cu Ministerul Invatamantului, formarea specialistilor in domeniul protectiei muncii, prin cursuri postliceale si postuniversitare;
I) desfasoara activitati de informare-documentare cu privire la protectia muncii, asigurand elaborarea si editarea de carti, reviste, brosuri, pliante, afise si alte publicatii in acest domeniu si avizeaza materialele elaborate in acest scop;
m) elaboreaza, in colaborare cu Ministerul Sanatatii si cu Comisia Nationala pentru Statistica, sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
n) efectueaza studii, analize, expertize tehnice si acorda consultatii si asistenta tehnica in probleme de protectie a muncii, pe baza de contracte incheiate cu persoane juridice si fizice din tara si din strainatate; plata acestor lucrari se face pe baza de tarife stabilite de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, iar sumele rezultate vor fi folosite pentru dotarea cu mijloacele materiale necesare indeplinirii atributiilor in domeniul protectiei muncii;
o) reprezinta statul, ca organ de specialitate in domeniul protectiei muncii, in relatiile de cooperare internationala.

Art. 21.
Inspectorii de protectie a muncii sunt autorizati:
a) sa exercite controlul la persoane juridice si fizice, privind modul in care se respecta legislatia de protectie a muncii;
b) sa aiba acces liber, permanent si fara instiintare prealabila, in sediul persoanei juridice si in orice alt loc de munca organizat de aceasta;
c) sa ceara informatii de la orice persoana care participa la procesul de munca, cu privire la activitatea de protectie a muncii;
d) sa solicite conducerii persoanei juridice, precum si persoanei fizice documentele si informatiile necesare realizarii controlului sau efectuarii cercetarii accidentelor de munca;
e) sa efectueze sau sa solicite masuratori si determinari pentru clarificarea unor situatii de pericol si sa ia probe de produse si materiale pentru examinarea lor in afara unitatii, atunci cand situatia constatata o impune;
f) sa dispuna sistarea unei activitati sau oprirea din functiune a echipamentelor tehnice cand constata o stare de pericol iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala si sa sesizeze, dupa caz, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si organele de urmarire penala;
g) sa propuna conducerii inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii retragerea autorizatiei de functionare a persoanei juridice sau a persoanei fizice, din punct de vedere al protectiei muncii, daca constata ca, prin modificarea conditiilor care au stat la baze emiterii acesteia, nu se respecta normele de protectie a muncii;
h) sa aplice sanctiuni, potrivit legii, in situatia in care constata incalcari ale prevederilor actelor normative in domeniul protectiei muncii.

Art. 22.
Inspectorul de protectie a muncii este obligat:
a) sa nu aiba un interes patrimonial in raporturile cu persoana juridica sau fizica, in executarea atributiilor sale;
b) sa nu dezvaluie, nici dupa incetarea functiei de inspector, secrete de fabricatie sau de comert, ori procedee de exploatare, precum si alte date cu caracter secret, cunoscute cu ocazia exercitarii atributiilor sale;
c) sa pastreze confidentialitate asupra sursei de informare in legatura cu sesizarile sau plangerile primite, referitoare la defectiunile din instalatii sau la incalcarea dispozitiilor legale, si sa nu faca cunoscut persoanei juridice si persoanei fizice faptul ca s-a procedat la efectuarea inspectiei ca urmare a unei plangeri.

CAPITOLUL V – Accidentele de munca si bolile profesionale

Art. 23.
(1) In sensul prezentei legi, prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.
(2) Este, de asemenea, accident de munca:
a) accidentul suferit de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale;
b) accidentul suferit de cei care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul suferit de orice persoana ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa, pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public sau pentru salvarea de vieti omenesti;
d) accidentul survenit in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers;
e) accidentul cauzat de activitati care, nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, ori in alt loc de munca organizat de acestea in timpul programului de munca.

Art. 24.
Accidentul de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:
a) accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile;
b) accident care produce invaliditate;
c) accident mortal;
d) accident colectiv, cand sunt accidentate cel putin trei persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.

Art. 25.
(1) Accidentul de munca va fi comunicat de indata conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea accidentului.
(2) Accidentul care a produs invaliditate, accidentul mortal, precum si accidentul colectiv vor fi comunicate de indata, de catre conducerea persoanei juridice si de catre persoana fizica, inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii si organelor de urmarire penala competente, potrivit legii.
(3) In cazul accidentelor de circulatie, produse pe drumurile publice, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana juridica sau fizica la care sunt angajati accidentatii va anunta de indata inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii din judetul in raza caruia s-a produs accidentul.
(4) In cazul prevazut la alin. (3), organele Ministerului de Interne competente, potrivit legii, vor trimite organelor prevazute la art. 26 un exemplar din procesul-verbal de cercetare la fata locului, la cererea acestora.

Art. 26.
(1) Cercetarea accidentelor de munca se efectueaza astfel:
a) de catre persoana juridica, in cazul accidentului care a produs incapacitate temporara de munca; .
b) de catre inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii, in cazul accidentelor care au produs invaliditate, deces, precum si al accidentelor colective, precum si in cazul accidentelor de munca care au produs incapacitate temporara de munca salariatilor angajati la persoane fizice;
c) de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, in cazul accidentelor de munca colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile.
(2) Rezultatul cercetarii accidentului de munca se va consemna intr-un proces-verbal care va stabili:
a) cauzele si imprejurarile in care a avut loc accidentul;
b) prevederile din normele de protectie a muncii care nu au fost respectate;
c) persoanele care se fac raspunzatoare de nerespectarea normelor de protectie a muncii;
d) sanctiunile aplicate;
e) persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza accidentul de munca;
f) masurile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente.
(3) in caz de deces al persoanei accidentate in munca, unitatea medico-legala competenta este obligata sa inainteze inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii, in termen de 7 zile de la data decesului, o copie de pe raportul de constatare medico-legala.

Art. 27.
(1) Inregistrarea accidentului de munca se face in baza procesului-verbal de cercetare, de catre persoana juridica, precum si de catre persoana fizica, la care s-a produs accidentul.
(2) Accidentele suferite de elevi, studenti si ucenici in timpul desfasurarii practicii profesionale se inregistreaza de catre persoana juridica unde se desfasoara practica.
(3) Accidentul suferit de o persoana in conditiile prevazute la art. 23 alin. (2) lit. b) se intregistreaza de catre persoana juridica ce a organizat actiunea respectiva.
(4) Accidentul de munca suferit de o persoana in conditiile art. 23 alin. (2) lit. c) se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica unde s-a produs evenimentul; in cazul accidentului de aceasta natura, produs in afara incintei persoanei juridice sau la persoana fizica si care nu are nici o legatura cu acestea, inregistrarea se face de catre primaria in a carei raza teritoriala s-a produs.
(5) Accidentul de munca survenit in conditiile prevazute la art. 23 alin. (2) lit. d) se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica la care este incadrat accidentatul.

Art. 28.
Accidentul de munca inregistrat de persoana juridica si persoana fizica se raporteaza de catre acestea la inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii.

Art. 29.
(1) In sensul prezentei legi, bolile profesionale sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul de munca:
(2) Sunt boli profesionale si afectiunile suferite de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale, in conditiile prevazute la alin. (1).

Art. 30.
(1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii unitatii sanitare care acorda asistenta medicala participantilor la procesul de munca desfasurat de persoana juridica, precum si de persoana fizica.
(2) Bolile profesionale se comunica inspectoratului judetean de politie sanitara si medicina preventiva, indiferent daca sunt sau nu urmate de incapacitate temporara de munca.

Art. 31.
(1) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri din aceleasi cauze se fac de catre inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva al judetului si al municipiului Bucuresti, impreuna cu inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii.
(2) Rezultatul cercetarii bolii profesionale se consemneaza intr-un proces-versal care va cuprinde elementele prevazute la art. 26 alin. (2).
(3) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.

Art. 32.
(1) Inregistrarea bolilor profesionale se face, in baza procesului-verbal de cercetare, de catre persoana juridica si de persoana fizica la care s-a produs imbolnavirea.
(2) Bolile profesionale inregistrate de persoana juridica si de persoana fizica se raporteaza la inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva al judetului si al municipiului Bucuresti

CAPlTOLUL Vl – Raspunderea juridica

Art. 33.
Incalcarea dispozitiilor legale privitoare la protectia muncii atrage raspunderea disciplinara administrativa, materiala, civila sau penala, dupa caz, potrivit legii.

Art. 34.
Neluarea vreuneia dintre masurile prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii, de catre persoana care are indatorirea de a lua aceste masuri la locul de munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 35.
Neluarea vreuneia dintre masurile prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii, de catre persoana care are indatorirea de a lua aceste masuri, la locurile de munca ce prezinta un pericol deosebit, daca prin aceasta se creeaza posibilitatea producerii unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 36.
Nerespectarea de catre orice persoana a masurilor stabilite cu privire la protectia muncii, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Art. 37.
Nerespectarea de catre orice persoana a masurilor stabilite cu privire la protectia muncii la locurile de munca ce prezinta un pericol deosebit, daca prin aceasta se creeaza posibilitatea producerii unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 38.
(1) Nerespectarea de catre conducerea persoanei juridice si de catre persoana fizica a prevederilor art. 9 si art. 18 alin. (1) lit. b) din prezenta lege referitoare la autorizarea functionarii din punct de vedere al protectiei muncii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se pedepseste si repunerea in functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii deficientelor pentru care s-a dispus oprirea acestora.

Art. 39.
Daca faptele prevazute la art. 34-38 sunt savarsite din culpa, minimul si maximul special al pedepsei se reduc la jumatate.

Art. 40.
(1) Constituie contraventii faptele savarsite de persoanele juridice si fizice aflate intr-una dintre situatiile prevazute de prezenta lege, daca nu au fost comise in astfel de conditii, incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni.
(2) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 500.000 lei la 1.000.000 lei urmatoarele:
a) incalcarea dispozitiilor art. 8 alin. (2), art. 12 alin. (2). (3) si (4), art. 13 alin. (2) si (3), art. 18 alin. (1) lit. a) si m);
b) neluarea masurilor prevazute in norme, care sa previna prezenta, peste limitele admise in norme, a factorilor nocivi chimici, fizici sau biologici, precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman, in procesul de munca;
c) darea in exploatare sau repunerea in functiune, partiala sau totala, a constructiilor, echipamentelor tehnice noi sau reparate, precum si aplicarea unor procese tehnologice care nu corespund normelor de protectie a muncii;
d) neintocmirea sau nerespectarea documentatiilor tehnice pentru executarea lucrarilor care necesita masuri speciale de siguranta;
e) neluarea masurilor pentru prevenirea si lichidarea avariilor;
f) folosirea surselor de foc deschis si fumatul in locurile unde acestea sunt interzise prin norme;
g) neluarea masurilor de protectie a muncii pentru prevenirea accidentetor prin electrocutare, la executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor si echipamentelor electrice, precum si a masurilor pentru prevenirea efectelor electricitatii statice si a descarcarilor atmosferice:
h) nerespectarea masurilor de protectie a muncii privind depozitarea manipularea, transportul sau utilizarea materialelor toxice, corosive, inflamabile, pesticidelor, precum si a deseurilor rezultate;
i) neasigurarea sau nefolosirea instalatiilor electrice de constructie adecvate, la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau de explozie;
j) nerespectarea normelor de protectie a muncii privind asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor tehnice;
k) incalcarea dispozitiiior legale referitoare la asigurarea si utilizarea fondurilor necesare realizarii masurilor de protectie a muncii.
(3) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 300.000 lei la 500.000 lei urmatoarele:
a) incalcarea dispozitiilor art. 15, art. 18 alin ( 1.) lit. c)-l) si o);
b) incalcarea dispozitiilor art. 16 si 17 alin. (1);
c) nerespectarea normelor de protectie a muncii privind transportul, manipularea si depozitarea echipamentelor tehnice, materialelor si produselor;
d) nerespectarea masurilor de siguranta prevazute in norme privind lucrul la inaltime, in spatii inchise si in conditii de izolare;
e) nerespectarea normelor privind delirriitarea, ingradirea si semnalizarea zonelor periculoase, golurilor, sapatufilor. puturilor si luminatoarelor;
f) nerespectarea masunior de protectie a muncii pentru asigurarea exploatarii fara pericole a instalatiilor de sudare, a recipientelor – butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalatiilor mecanice sub presiune, a conductelor prin care circula fluide sub presiune si a altor asemenea echipamente tehnice;
g) nerespectarea normelor privind intretinerea, revizia si repararea periodica a echipamentelor tehnice;
h) nerespectarea normelor privind exploatarea in conditii de siguranta a mijloacelor de transport si a celor de ridicat;
i) nerespectarea normelor de protectie a muncii privind aplicarea metodelor de exploatare miniera, executia, exploatarea si intretinerea lucrarilor miniere, realizarea si functionarea sistemului de aeraj, corespunzator clasificarii minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaz;
j) incalcarea, de catre persoanele juridice si fizice, a dispozitiilor art. 21 lit. a), b) si e) privind exercitarea atributiilor de catre inspectorul de protectie a muncii.
(4) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 100.000 lei la 300.000 lei urmatoarele:
a) incalcarea dispozitiilor art. 7 alin. (2) si (3) art. 8 alin. (1). art. 18 alin. (1) lit. p) si r), art. 19 lit. b) si e) si art. 25 alin. (2);
b) incalcarea normelor de protectie a muncii privind timpul de munca, munca in schimburi si intensitatea muncii;
c) nerespectarea normelor privind asigurarea, marcarea si intretinerea cailor de acces si de circulatie;
d) neasigurarea iluminatului de siguranta la locurile de munca prevazute in normele de protectie a muncii;
e) parasirea echipamentelor tehnice aflate in functiune sau incredintarea supravegherii acestora unor persoane neautorizate;
f) nerespectarea normelor privind organizarea si desfasurarea activitatii de salvare.
(5) Constituie contraventii .si se sanctioneaza cu amenda de la 50.000 lei la 100.000 lei urmatoarele:
a) incalcarea dispozitiilor art. 18 alin. (1) lit. n), art. 19 lit. a), c), d), f) si g), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) lit. a) si alin. (3), art. 27 alin. (1)-(5) si art. 28;
b) incalcarea dispozitiilor art. 32 alin. (1) si (2);
c) accesul persoanelor neautorizate la locurile de munca ce prezinta pericol deosebit;
d) nerespectarea normelor privind organizarea activitatii de pastrare, intretinere si denocivizare a echipamentului de protectie;
e) neintocmirea documentelor de urmarire a parametrilor functionali ai echipamentelor tehnice si a rapoartelor de serviciu pentru instalatiile cu regim special de exploatare;
f) nerespectarea prevederilor referitoare la intocmirea si trimiterea in termen a rapoartelor si datelor in legatura cu situatia protectiei muncii.

Art. 41.
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 40 alin. (2)-(5) se fac de catre inspectorii de protectie a muncii din cadrul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 40 alin. (2) lit. b) si h). alin. (3) lit. b). alin. (4) lit. b) si alin. (5) lit. b), d) si f) se fac si de catre inspectorii de politie sanitara si medicina preventiva din cadrul Ministerului Sanatatii.
(3) In caz de constatare a unei situatii care se incadreaza in prevederile art. 34-38, inspectorii prevazuti la alin. (1) si (2) vor sesiza de indata organele de urmarire penala competente, potrivit legii.

Art. 42.
Sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor juridice si fizice.

Art. 43.
(1) Persoanele sanctionate contraventional pot formula plangere impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei in termen de 15 zile de la data comunicarii, la judecatoria in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia.
(2) Hotararile judecatoresti pronuntate in conditiile alin. (1) sunt supuse recursului.

Art. 44.
Dispozitiile Legii 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor sunt aplicabile in masura in care nu contin dispozitii contrare prezentei legi.

Art. 45.
(1) Persoanele juridice si persoanele fizice raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.
(2) La stabilirea despagubirilor cuvenite persoanelor angajate cu conventii civile se va tine seama de categoriile si de cuantumul drepturilor care se acorda salariatilor potrivit legislatiei asigurarilor sociale de stat.

CAPlTOLUL VII – Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 46.
Persoanele juridice si persoanele fizice care isi desfasoara activitatea fara a fi autorizate din punct de vedere al protectiei muncii la data intrarii in vigoare a prezentei legi sunt obligate sa solicite inspectoratelor de stat teritoriale pentru protectia muncii, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, emiterea autorizatiei de functionare.

Art. 47.
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale in colaborare cu organele de stat competente vor elabora. in termen de 30 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, norme metodologice in aplicarea prevederilor acesteia, referitoare la:
a) autorizarea functionarii persoanelor juridice din punct de vedere al protectiei muncii;
b) certificarea calitatii de protectie a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii lor in fabricatie;
c) certificarea calitatii, din punct de vedere al securitatii muncii, a echipamentelor tehnice;
d) avizarea documetatiilor cu caracter tehnic de informare si de instruire in domeniul protectiei muncii;
e) clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze;
f) comunicarea, cercetarea, inregistrarea, raportarea, evidenta accidentelor de munca si declararea, confirmarea, inregistrarea, raportarea, evidenta bolilor profesionale, precum si a celorlalti indicatori care definesc morbiditatea profesionala;
g) finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a muncii;
h) locul de munca cu pericol deosebit si pericol iminent de accidentare;
(2) Normele metodologice se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Art. 48.
În sensul prezentei legi, prin loc de munca cu pericol deosebit se intelege locul de munca ce prezinta un inalt risc de accidentare sau imbolnavire profesionala care, datorita caracteristicilor proprii procesului tehnologic sau mediului de munca, instalatiilor si utilajelor cu regim de functionare continuu sau cu grad ridicat de pericol in exploatare, necesita cunoasterea si respectarea cu strictete a disciplinei tehnologice, a normelor de securitate a muncii, a regulilor de ordine si disciplina a muncii, pentru prevenirea oricaror avarii, explozii, incendii sau alte accidente tehnice cu consecinte grave.

Art. 49.
În sensul prezentei legi, prin pericol iminent de accidentare se intelege situatia in care se poate produce in orice moment accidentarea sau imbolnavirea profesionala a unuia sau a mai multor salariati.

Art. 50.
În sensul prezentei legi, prin practica profesionala se intelege instruirea practica, specifica meseriei si specialitatii in care se pregatesc elevii, studentii si ucenicii in atelierele si laboratoarele persoanelor juridice, precum si in atelierele persoanelor fizice.

Art. 51.
Anexele 1 si 2 fac parte integranta din prezenta lege.

Art. 52.
(1) Prezenta lege intra in vigoare dupa 60 de zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea 5/1965 cu privire la protectia muncii, H.C.M. 2.896/1966 privind declararea, cercetarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale. H.C.M nr. 304/1975 privind acordarea, utilizarea si intretinerea echipamentului de protectie si echipamentului de lucru, H.C.M. 1.672/1974 privind planificarea, finantarea si raportarea cheltuielilor de protectie a muncii, H.C.M. 2.494/1969 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor in domeniul muncii si ocrotirilor sociale, precum si alte dispozitii contrare prezentei legi.

 

Acest document poate fi downloadat de aici:  Legea nr. 90 din 07/12/1996 – Legea protectiei muncii

About

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading Google+ Comments ...